Ne luam ades adio

“Ne luam ades adio …”, dintotdeauna acest refren mi-a inspirat nostalgia aramie a toamnei, teama si bucuria unui sfarsit ce aduce cu sine un nou inceput, misterul frunzei ce se desprinde cu intelepciune de ramura ei, pentru a lasa loc mugurelui primavaratic.

Mihaela Runceanu, aceeasi voce pe care o re-ascultam cu drag, aceleasi refrene sensibile insa mereu pe acordurile unor sentimente si trairi ale altor toamne…

.

(A doua zi / Ne luam ades adio: muzica: D. Giurgiu / lversuri Dan Verona)

Intr-o vreme cand iubirea ne punea la incercare
Urmarindu-ne prin ploaie sau prin sali de cinema
Ne-ntrebam de e posibil sa mai fi vrajit de-o floare
Sa mai suferi din iubire
Cum se intampla candva

Ne luam ades adio
Sa vedem in asteptare
Daca despartirea doare
Sau e joc doar de copii
Tu departe, eu departe
O, ce inimi demodate
Viata ne parea pustie noaptea
Pana a doua zi

Si a doua zi iubirea
Ne certa pe fiecare
Si la orice colt de strada
Ca prin vis ne-mbratisa
Poate astazi ti se pare o frumoasa intamplare
Dar de-atunci trecand prin ploaie
Ploaia nu te supara

Ne luam ades adio
Sa vedem in asteptare….

 

Both comments and pings are currently closed.

Comments are closed.