Clipe ce dor, amintiri trezesc

Nu prea stiu sa spun de ce ma intorc de fiecare data, dupa o vreme … mai lunga sau mai scurta, catre aceleasi versuri, catre aceeasi muzica ce ma face sa ma opresc putin din cursa in care alergam toti, in fiecare zi, catre …

Uneori revin sa ascult muzica Mihaelei pentru ca am obosit si am nevoie sa ma asez sa ma odihnesc putin, alteori pentru ca nu mai stiu in ce directie trebuia sa merg, uneori pentru ca am nevoie de un raspuns, alteori pentru ca …

de multe ori mi-e teama sa ma apropii, sa ma asez si sa ascult “povestile” prin care Mihaela Runceanu ne invata, ne cearta si ne alinta sau ne alina in acelasi timp printr-un singur vers, printr-un singur gand sau un zambet … mi-e teama ca poate am sa inteleg, ca am sa vad lucruri, fapte sau ganduri ale caror adevaruri sunt peste puterile mele

si totusi, revin mereu la muzica Mihaelei Runceanu, cu pasii plecati, si gandurile adunate in palma… sa ma odihnesc putin

(Clipe ce dor, Muzica: Eugen Mihaescu / Text: Valeriu Bucuroiu, 1988)

 

Avem in noi atatea aduceri aminte
Troiene de stele, mai bune mai rele
Unele raman in trecut
Iar altele alearga-n timp
Le privim cum trec
Cu lacrimi in ochi, zambind
Clipe ce dor, amintiri trezesc

Both comments and pings are currently closed.

Comments are closed.