Category: Articole

Clipe ce dor, amintiri trezesc

Nu prea stiu sa spun de ce ma intorc de fiecare data, dupa o vreme … mai lunga sau mai scurta, catre aceleasi versuri, catre aceeasi muzica ce ma face sa ma opresc putin din cursa in care alergam toti, in fiecare zi, catre …

Uneori revin sa ascult muzica Mihaelei pentru ca am obosit si am nevoie sa ma asez sa ma odihnesc putin, alteori pentru ca nu mai stiu in ce directie trebuia sa merg, uneori pentru ca am nevoie de un raspuns, alteori pentru ca …

de multe ori mi-e teama sa ma apropii, sa ma asez si sa ascult “povestile” prin care Mihaela Runceanu ne invata, ne cearta si ne alinta sau ne alina in acelasi timp printr-un singur vers, printr-un singur gand sau un zambet … mi-e teama ca poate am sa inteleg, ca am sa vad lucruri, fapte sau ganduri ale caror adevaruri sunt peste puterile mele

si totusi, revin mereu la muzica Mihaelei Runceanu, cu pasii plecati, si gandurile adunate in palma… sa ma odihnesc putin

(Clipe ce dor, Muzica: Eugen Mihaescu / Text: Valeriu Bucuroiu, 1988)

 

Avem in noi atatea aduceri aminte
Troiene de stele, mai bune mai rele
Unele raman in trecut
Iar altele alearga-n timp
Le privim cum trec
Cu lacrimi in ochi, zambind
Clipe ce dor, amintiri trezesc

Lumina din cuvant

4

 Sunt oameni cu care poti sa vorbesti in fiecare zi ani intregi si sa nu inveti nimic de la ei. Dar sunt si oameni cu care poti sa petreci cateva ore in viata si sa inveti sa fii mai bun, mai intelegator si mai intelept, mai entuziast…. oameni pe care e de ajuns sa ii intalnesti macar o data, ca sa inveti sa zbori.

“Cu penele altuia te poti impodobi, dar nu poti zbura. Acest lucru nu-l prea stiu oamenii, dar il stiu pasarile.” (Lucian Blaga)

Mihaela Runceanu, “Lumina din cuvant”


(Muzica: Dani Constantin / Text: Flavia Buref 19888)

Mihaela Runceanu, o adiere in fiecare dintre noi

mihaela4

Cand avem nevoie de putina liniste si un strop de memorie a unui cantec ce ne-a fost adiere de primavara si lacrima cristalina a unei emotii, cautam prin noi ceva sa ne mai salveze o data.

In sertarul cu amintiri de colectie, pastrate cu sfintenie, am gasit o inregistrare TVR din seria emisiunilor “Autograf muzical” din 1985, in care Mihaela Runceanu strabate eternitatea pentru a fi langa noi.

In causul bland si mic al unui vers te ascunzi sa-ti alini visele adunate ca o colectie de timbre vechi, ingalbenite de timp, de trairi, de veniri si plecari… Din colectia mea de vise si “timbre” chipul Mihaelei rasare mereu simplu si viu, la fel de aproape ca fiecare vis, ca fiecare speranta care a inflorit, s-a naruit sau a ramas doar vis.

  • “E adevarat iubirea mea” (repertoriul international / versuri Roxana Popescu)
  • “Sa crezi in dragostea mea” (musica Ion Cristinoiu / versuri Roxana Popescu)
  • “Voi, oameni” (musica Alexandru Simu / versuri Eugen Dumitru)

 Mihaela Runceanu: un caus al unei palme calzi si cuminti, o cutiuta muzicala care nu ne minte si nu ne lasa sa uitam de noi. Fiecare vers pe care Mihaela Runceanu ni-l face culcus pentru ploaie, fiecare emotie pe care ne-o ascunde in gand, fiecare privire pe care ne-o asterne in palma sunt crampeiele care ne reconstruiesc din farame in fiecare trecut ce se tine mereu dupa noi.

Mihaela Runceanu: Editie de colectie Jurnalul National 2007

vom-fi-mereu
Despre Mihaela Runceanu s-au spus si s-au scris multe lucruri de-a lungul vremii. Dincolo de faptul ca uneori cei ce au vorbit sau au scris despre Mihaela Runceanu au vanat gloria efemera a unei audiente radio sau TV, incercand sa-si imbrace mediocritatea intr-o haina de imprumut, important este ca Mihaela nu a fost uitata.
Dintre nenumaratele articole, povesti si “snoave” ce au aparut in presa scrisa cu si despre Mihaela Runceanu, am remarcat un maraton al amintirilor lansat de Jurnalul National. Este vorba despre o serie de articole ce imbina impresii, amintiri si interviuri, intr-o maniera profesionista si sensibila.O reverenta in memoria Mihaelei Runceanu si aplauze pentru Jurnalul National !

“N-o plangeti pe Mihaela, ca sa nu-i innorati eternitatea! Sau, daca ati facut-o, vorba lui Teodor Pica, “zvantati cu zambet aripile planse”de Dana Andronie

Cititi articolele integral:

Emotia unui cantec

Mihaela Runceanu

Totul a inceput cu Emotia unui cantec:
emotia de a-ti imagina ca atingi albastrul cerului … emotia de a mai fi copii, pentru inca o zi, macar… emotia de a trai viata in iubire …

Ce poate fi mai important decat sa iubesti, sa daruiesti si sa primesti iubire, fara sa pretinzi! asa, de la inima la inima … Superba si profunda emotie!

Un adanc respect celei care a fost Omul, Prietenul, Pedagogul si Artistul Mihaela Runceanu!

Continuam acum o poveste care a inceput pe 10 august 2009, timid si magic … pur si simplu cu o emotie, un gand si o speranta care au adevenit realitate si certitudine: Mihaela Runceanu traieste in noi prin cantecele, energia si pasiunea pentru frumos si sensibil !