Când tăcerea e un semn de respect

Am încercat întotdeauna să ocolesc verbele și vorbele declarative, cuvintele al căror sens e ca un balon de săpun plin cu iluzii poleite cu un nimic frumos aurit, să ascult mai mult decât vorbesc și să respect mai mult.

Uneori ni se întamplă să ne “fure” sentimentele și să ne lăsăm duși de valul vorbelor frumoase, să ne asumăm merite sau acțiuni care – credem noi – ne vor duce cu un pas în fața celorlalți și așteptăm aplauze doar pentru că am aștenut pe hârtie în vorbe lustruite muncă și merite care în fapt nu sunt ale noastre.

Pentru Mihaela Runceanu am păstrat astăzi respect și tăcere, un crâmpei dintr-o zi numai pentru ea și muzica ei, o fărâmă de suflet curat, dezbrăcat de orgolii și ambiții, presupuneri și speculații, așteptări sau îndoieli.

Adevărul florilor
Muzica: Zoltan Boros / Text: Dumitru Popescu Chiselet
Piesă prezentată la secțiunea “Creație” a Festivalului Național de Muzică ușoară românească “Mamaia 1987″

Both comments and pings are currently closed.

Comments are closed.