Clipe ce dor, amintiri trezesc

Nu prea stiu sa spun de ce ma intorc de fiecare data, dupa o vreme … mai lunga sau mai scurta, catre aceleasi versuri, catre aceeasi muzica ce ma face sa ma opresc putin din cursa in care alergam toti, in fiecare […]

4

Lumina din cuvant

 Sunt oameni cu care poti sa vorbesti in fiecare zi ani intregi si sa nu inveti nimic de la ei. Dar sunt si oameni cu care poti sa petreci cateva ore in viata si sa inveti sa fii mai bun, mai intelegator […]

mihaela4

Mihaela Runceanu, o adiere in fiecare dintre noi

Cand avem nevoie de putina liniste si un strop de memorie a unui cantec ce ne-a fost adiere de primavara si lacrima cristalina a unei emotii, cautam prin noi ceva sa ne mai salveze o data. In sertarul cu amintiri […]

vom-fi-mereu

Mihaela Runceanu: Editie de colectie Jurnalul National 2007

Despre Mihaela Runceanu s-au spus si s-au scris multe lucruri de-a lungul vremii. Dincolo de faptul ca uneori cei ce au vorbit sau au scris despre Mihaela Runceanu au vanat gloria efemera a unei audiente radio sau TV, incercand sa-si […]

Mihaela Runceanu

Emotia unui cantec

Totul a inceput cu Emotia unui cantec: “emotia de a-ti imagina ca atingi albastrul cerului … emotia de a mai fi copii, pentru inca o zi, macar… emotia de a trai viata in iubire … Ce poate fi mai important […]

 

Când tăcerea e un semn de respect

Am încercat întotdeauna să ocolesc verbele și vorbele declarative, cuvintele al căror sens e ca un balon de săpun plin cu iluzii poleite cu un nimic frumos aurit, să ascult mai mult decât vorbesc și să respect mai mult.

Uneori ni se întamplă să ne “fure” sentimentele și să ne lăsăm duși de valul vorbelor frumoase, să ne asumăm merite sau acțiuni care – credem noi – ne vor duce cu un pas în fața celorlalți și așteptăm aplauze doar pentru că am aștenut pe hârtie în vorbe lustruite muncă și merite care în fapt nu sunt ale noastre.

Pentru Mihaela Runceanu am păstrat astăzi respect și tăcere, un crâmpei dintr-o zi numai pentru ea și muzica ei, o fărâmă de suflet curat, dezbrăcat de orgolii și ambiții, presupuneri și speculații, așteptări sau îndoieli.

Adevărul florilor
Muzica: Zoltan Boros / Text: Dumitru Popescu Chiselet
Piesă prezentată la secțiunea “Creație” a Festivalului Național de Muzică ușoară românească “Mamaia 1987″

Pentru voi, muguri noi

O noua primavara, fara prea multe cuvinte si fara urari lipsite de substanta, doar un refren mereu viu si adevarat…

(Pentru voi muguri noi, musica Ionel Bratu Voicescu / versuri George Tarnea)

Mihaela Runceanu, despre muzica internationala a anilor ’80

Mihaela Runceanu a fost o artista a carei muzica a invins timpul si un profesor de canto de elita pentru ca a avut profesori de elita si pentru ca in preferintele muzicale ale artistei se numarau voci cu adevarat deosebite si de valoare ale vremii.

Dintre celebritatile preferate din muzica internationala, Mihaela Runceanu avea o admiratie deosebita pentru Whitney Houston, dar ii placeau si Tina Turner, Stewie Wonder sau Eros Ramazzoti…
.
Whitney Houston | 9 august 1963- 11 februarie 2012
.
In anii ’80 Whitney Houston era o voce care reusea sa cucereasca posturile de radio si de televiziune americane, precum MTV, care nu dadeau sanse prea mari muzicii traditionale gospel sau soul sa se afirme. Ca si Michael Jackson, Whitney Houston a invins prejudecatile legate de artistii de culoare ce existau la acea vreme in industria muzicala americana si a rasturnat topurile vremii cu inflexiunile melodioase si calde din muzica traditionala gospel. De partea ei a fost poate si destinul, pentru ca s-a nascut intr-o familie cu traditie si faima in muzica, si amintim aici doar faptul ca Aretha Franklin era nasa ei.

Eu am auzit prima oara numele lui Whitney Houston intr-un interviu radio al Mihaelei Runceanu, candva prin anii 1980. Intrebata ce artisti din muzica internationala ii plac, Mihaela Runceanu spunea ca remarcase in mod special stilul si registrul lui Whitney Houston, deosebit fata de ceea se canta si se promova in muzica in mod obisnuit la acea vreme.

Mihaela recunostea cu mandrie ca intotdeauna va avea de invatat de la marile voci din muzica internationala, si poate de aceea, chiar ea prin muzica pe care a cantat-o si prin elevii pe care i-a crescut, a adus muzicii usoare romanesti un aer de prospetime.

Mihaela Runceanu – Harmour Love

De cate ori iti spun la revedere

A navalit iarna peste Bucuresti, iar ceaiul meu cu ghimbir si lamaie, fereastra dupa care ma ascund de viscol, cartile si muzica in care ma deghizez sa nu ma recunoasca timpul imi dau impresia ca pot sa traiesc … sau sa re-traiesc lucruri, ganduri sau oameni intr-o capsula a timpului numai a mea.

Mihaela Runceanu, De cate ori iti spun la revedere

Sa crezi in dragostea mea

Ca sa intelegi mai bine te uita inapoi
Sa vezi cum umbra vremii se tine dupa noi,
Dar mi-as dori sa cada o ploaie viorie
Sa stearga aceasta farsa numita gelozie

O sa ne fie bine, dar nu te framanta
Si lasa bucuria sa vina cand vrea ea,
De ce nu lasi misterul sa dea atat cat are
De ce prefaci iubirea in semne de intrebare

Sa crezi in dragostea mea
Fiindca timpul e de partea ta
Va tine cu amandoi
Si va trece cum vrem noi
Si vom ramane aceiasi
Si nici o amintire nu ne va trada
Dar sa crezi in dragostea mea
Imi doresc atat de mult
Sa crezi…

De cate ori ti-e teama, te uita inapoi
Sa vezi cum umbra vremii se tine dupa noi,
Dar nici intelepciunea nu vine dintr-o data
Tu faci din gelozie papusa fermecata

O sa ne fie bine, dar nu te framanta
Si lasa bucuria sa vina cand vrea ea
Ne-ar trebui se pare un pic de fantezie
Sa facem din iubire o mica vesnicie

Mihaela Runceanu, Sa crezi in dragostea mea
Muzica: Ion Cristinoiu / Text: Roxana Popescu (Spectacol Sala Radio 1987)

Mihaela Runceanu, clipa mea de libertate

Ma intreb, destul de des in ultima vreme, ce anume ma fascineaza mai tare la Mihaela Runceanu? Vocea ei unica, versurile intotdeauna de o sensibilitate inteleapta si intensa, atitudinea delicata dar hotarata … sau dragostea si perseverenta cu care ii este pastrata vie amintirea!

Pentru mine e surprinzator de placut si dezarmant de adevarat faptul ca o muzica atat de substantial diferita de cotidianul incrancenat si alert pe care il traim, isi gaseste timp si loc si suflet in viata noastra, in primul rand a celor care ne opresc din fuga noastra de azi catre maine, cu amintiri, video si foto de poveste…
.
Mihaela Runceanu este muzica ? Este poveste? Este amintire ? Sau este sensibilitatea pe care refuzam sa o vindem pe efemerul si meschinul “acum nu am timp pentru suflet, pentru ca trebuie sa” …
.
Mihaela Runceanu, clipa mea de libertate, pe care o primesc cu emotie si o traiesc cu sfintenie, ca pe un dar nepretuit de la voi toti cei care nu ati uitat-o !
.

Mihaela Runceanu, Eu nu te-am uitat
Scorpions – Still loving you  / versuri Roxana Popescu

Noapte de basm

Nu stiu daca exista povesti si ne-povesti, dar sigur exista un timp al spiridusilor care rasar din scanteile focului ce sfaraie in soba, pe aceleasi acorduri cu viscolul ce-si taraie pasii prin noapte.

Mihaela Runceanu, Noapte de basmIn jocul luminand al flacarilor din soba, umbra pisicii care toarce ghemuita in visare luneca pe perete, invaluie bradutul impodobit din colt strecurandu-se printre ramuri. Apoi umbra se alungeste catre ochiul fumuriu al ferestrei, priveste afara si in sezlongul bunicii de langa soba incepe povestea …

Prin vuietul infricosator al viscolului, Omuletul de Zapada din ograda, inghetat si uimit, se inclina catre rasarit fredonand povestea lui Mos Craciun si a renilor sai fermecati.
.
Oare Mos Craciun aduce daruri si oamenilor reci de zapada sau doar oamenilor calzi din ne-zapada ? Se intreba Omuletul de Zapada cel rece si uimit.
.
Daca oamenii reci de zapada ar primi si ei daruri, ca si oamenii calzi de ne-zapada, si-ar dori sa primesaca o palarie noua si un fular ? sau un morcov mai mandru? o matura mai aratoasa?
.
Omuletul de Zapada din ograda licarea singur in noaptea de basm … mai bine ar primi in dar o poveste…

Dintr-o data vreascurile din soba au trosnit cu scantei iar spiridusii aurii au sarit in blanita moale si linistita a pisicii. Bunica adormise in sezlongul ei aburit de vremuri iar umbra se strecura afara odata cu spiridusii nastrusnici.
.
Omuletul de Zapada se dezmetici in noua lui poveste ! Noaptea de basm se intindea nesfarsita peste casutele oamenilor de ne-zapada, peste bradutii de ne-zapada, erau toti acolo in aceeasi poveste de zapada …
.
Acum si-a amintit Omuletul de Zapada ce-i ceruse Mosului !

Clipe ce dor, amintiri trezesc

Nu prea stiu sa spun de ce ma intorc de fiecare data, dupa o vreme … mai lunga sau mai scurta, catre aceleasi versuri, catre aceeasi muzica ce ma face sa ma opresc putin din cursa in care alergam toti, in fiecare zi, catre …

Uneori revin sa ascult muzica Mihaelei pentru ca am obosit si am nevoie sa ma asez sa ma odihnesc putin, alteori pentru ca nu mai stiu in ce directie trebuia sa merg, uneori pentru ca am nevoie de un raspuns, alteori pentru ca …

de multe ori mi-e teama sa ma apropii, sa ma asez si sa ascult “povestile” prin care Mihaela Runceanu ne invata, ne cearta si ne alinta sau ne alina in acelasi timp printr-un singur vers, printr-un singur gand sau un zambet … mi-e teama ca poate am sa inteleg, ca am sa vad lucruri, fapte sau ganduri ale caror adevaruri sunt peste puterile mele

si totusi, revin mereu la muzica Mihaelei Runceanu, cu pasii plecati, si gandurile adunate in palma… sa ma odihnesc putin

(Clipe ce dor, Muzica: Eugen Mihaescu / Text: Valeriu Bucuroiu, 1988)

 

Avem in noi atatea aduceri aminte
Troiene de stele, mai bune mai rele
Unele raman in trecut
Iar altele alearga-n timp
Le privim cum trec
Cu lacrimi in ochi, zambind
Clipe ce dor, amintiri trezesc

Vom fi mereu…

Daca e omul gand si rostire
Si e candoarea din basmul uitat
Daca e omul poarta deschisa
Catre lumina din visul curat
Daca omul poate fi putere si dor
Seninul ocrotitor

Clipa de viata prin care invata
Cum sa vegheze minunea de-a fi
Daca omul poate fi mai bun din zi in zi
Demn si cinstit, crin inflorit

(Muzica: Alexandru Simu / Text: Eugen Dumitru, 1987)

Vom fi mereu si tu si eu
Ecou dintr-un cantec senin, cristalin
Vom fi mereu si tu si eu
Increderea’n oameni la bine, la greu
Vom fi, vom iubi
Vom fi mereu prin copii
Vom fi prin veacuri tarzii
Iubire, de-a pururi vom fi

Daca e omul poem al iubirii
Daca e omul un tarm de taceri
Daca omul poate fi mai bun din zi in zi
Demn si cinstit, crin inflorit

Ne luam ades adio

“Ne luam ades adio …”, dintotdeauna acest refren mi-a inspirat nostalgia aramie a toamnei, teama si bucuria unui sfarsit ce aduce cu sine un nou inceput, misterul frunzei ce se desprinde cu intelepciune de ramura ei, pentru a lasa loc mugurelui primavaratic.

Mihaela Runceanu, aceeasi voce pe care o re-ascultam cu drag, aceleasi refrene sensibile insa mereu pe acordurile unor sentimente si trairi ale altor toamne…

.

(A doua zi / Ne luam ades adio: muzica: D. Giurgiu / lversuri Dan Verona)

Intr-o vreme cand iubirea ne punea la incercare
Urmarindu-ne prin ploaie sau prin sali de cinema
Ne-ntrebam de e posibil sa mai fi vrajit de-o floare
Sa mai suferi din iubire
Cum se intampla candva

Ne luam ades adio
Sa vedem in asteptare
Daca despartirea doare
Sau e joc doar de copii
Tu departe, eu departe
O, ce inimi demodate
Viata ne parea pustie noaptea
Pana a doua zi

Si a doua zi iubirea
Ne certa pe fiecare
Si la orice colt de strada
Ca prin vis ne-mbratisa
Poate astazi ti se pare o frumoasa intamplare
Dar de-atunci trecand prin ploaie
Ploaia nu te supara

Ne luam ades adio
Sa vedem in asteptare….